Handbalul este un sport de echipă
care se joacă cu o minge, folosindu-se numai mâinile.
Despre handbal
Meciul de handbal are loc între două echipe a 7 jucători (6 jucători de câmp și un portar) pe durata a două reprize a câte 30 de minute. Scopul jocului este de a marca cât mai multe goluri în poarta echipei adverse. Echipa care a marcat mai multe goluri câștigă meciul.
Se spune că un portar aflat în zi de grație îți poate câștiga meciul. Și asta pentru că portarul de handbal este mereu în mijlocul acțiunii: în timpul unui joc, el are de apărat peste 40-50 de aruncări, multe dintre ele năprasnice. Cele mai multe echipe au doi portari de valori apropiate. Nu există un șablon pentru portarul grozav: unii sunt slabi și înalți, alții masivi, alții scunzi, dar iuți. Cei doi interi sunt gurile de tun ale fiecărei echipe: nimeni nu trage mai mult și mai puternic la poartă, nimeni nu marchează mai des de la distanță. Dar interul își împarte mereu atenția între poartă – pe care trebuie să o amenințe – și coechipieri – pe care trebuie să-i angajeze. Interul va arunca de cele mai multe ori din săritură, peste blocajul advers, interii sunt înalți, au o detentă bună și un braț foarte puternic. Pivotul este tare pe picioare, agil și bătăios, pivotul este mereu în contact cu apărătorii adverși. Ca un ghimpe așezat în mijlocul defensivei, pivotul se luptă atât pentru minge, cât și pentru spațiu, iar asta îl transformă în cel mai faultat jucător de pe teren. Cu cât este mai bun un pivot, cu atât mai creativ va fi atacul echipei sale. Pe cele două extreme joacă cei mai iuți jucători de pe teren. Aici nu mai e nevoie de înălțime și de brațe puternice, ci mai degrabă de viteză, finețe și calități motrice speciale. Extremele sunt explozive și au o imaginație bogată. O extremă bună va prinde mingea în mișcare, nu pe loc și sunt primele care țâșnesc pe contraatac. Mintea limpede a fiecărei echipe, centrul – sau coordonatorul de joc – este de obicei prelungirea antrenorului în teren: el alege cele mai multe scheme ofensive, el are cea mai mare liberate de mișcare, de el depind, în mare măsură, creativitatea din atac și colaborarea din apărare. Centrul trebuie să aibă o înțelegere complexă a jocului de handbal, principalul lui rol este să îi pună în evidență pe ceilalți.
REGULI
Dacă posturile sunt destul de clare, multitudinea schemelor de joc și a procedeelor de depășire, pasare sau aruncare fac ca handbalul să fie jucat în jurul unui stufos set de reguli:
Pași – nimeni nu are voie să facă mai mult de trei pași cu mingea în mână
Dublu dribling – dacă jucătorul bate mingea, se oprește, apoi bate din nou mingea, va fi sancționat cu dublu dribling
Picior – jucătorii nu pot atinge mingea cu piciorul
Joc pasiv – dacă arbitrii au senzația că echipa din atac nu atacă poarta, se va dicta joc pasiv, iar mingea va trece la adversari
Șapte metri – orice fault care oprește adversarul într-o poziție clară de gol este penalizat cu o aruncare de la linia de 7 metri. Nu este nevoie de un fault dur: este de ajuns ca apărătorul să calce semicercul de șase metri în momentul blocajului
Fiecare echipă/antrenor are dreptul la trei timeout-uri pe meci: cel mult două în fiecare repriză şi doar unul în ultimele 5 minute de joc.
TOP 3 CURIOZITĂȚI
- Handbalul a fost introdus la Jocurile Olimpice în 1972 pentru bărbați și 1976 pentru femei.
- Jocul de handbal datează încă din Imperiul Roman. Primele semne ale jocului care se joacă în Insulele Britanice au fost în jurul secolului al XVI-lea. În cele din urmă, jocul modern de handbal a început să se formeze în Irlanda în 1850.
- Mingile de handbal sunt lipicioase din cauza rășinii folosite de jucătorii de handbal pentru a obține o prindere bună și fermă a mingii și pentru a face pase precise în timpul antrenamentelor și meciurilor.
Handbaliști renumiți
Gheorghe Gruia Marinescu a fost un handbalist, antrenor și oficial român. Născut la București, Gruia a câștigat medalia de aur la Campionatul Mondial de handbal din 1964 și cel din 1970. La Jocurile Olimpice de vară din 1972 a câștigat medalia de bronz cu echipa României și a devenit golgheterul competiției cu 37 de goluri. A jucat ca fundaș drept și și-a petrecut întreaga carieră profesională la Steaua București. Federația Internațională de Handbal l-a numit în 1992 „Cel mai mare jucător de handbal al tuturor timpurilor”. Gruia a locuit în Mexico City, Mexic din 1978, unde a lucrat ca antrenor și oficial în acest sport și este creditat cu popularizarea acestui sport în țară.
Cristina Georgiana Neagu este o jucătoare profesionistă de handbal din România. În prezent, ea evoluează la clubul CSM București. Cristina Neagu este singura handbalistă din istoria acestui sport recompensată de patru ori cu titlul de Cea mai bună handbalistă IHF a anului. Din anul 2016, Cristina Neagu este și căpitanul echipei naționale a României. A fost desemnată cea mai bună jucătoare a lumii și în 2015, 2016 și 2018, devenind prima handbalistă din istorie câștigătoare de patru ori a acestui trofeu. A fost cel mai bun inter stânga al Ligii Campionilor EHF in 2015, 2016, 2017, 2018, 2019, 2022.
Nikola Karabatić este un jucător profesionist de handbal francez pentru Paris Saint-Germain și echipa națională a Franței. Cu echipa națională de handbal a Franței, a câștigat trei medalii olimpice de aur (Olimpiade de vară din 2008, 2012 și 2020), patru medalii de aur la Campionatul Mondial ( 2009, 2011, 2015 și 2017), precum și trei medalii de aur la Campionatul European (2006, 2010 și 2014). El a câștigat, de asemenea, Campionul Campionilor L’Équipe în 2011. Este considerat unul dintre cei mai mari jucători din istoria handbalului și a fost Jucătorul Mondial al Anului IHF pentru o egalare de recorduri masculine de trei ori, în 2007, 2014 și 2016.