Skip to content

Kaiac, canoe și canotaj

Care sunt diferențele între ele?

Sandra Paul, member of Quantum Bits

Kaiac

În kaiac, sportivul folosește o barcă închisă, cu carlingă și scaun fix. Kaiacul are 6 grade diferite de stabilitate pe apă: începătorii folosesc o sandolină, adică o barcă cu stabilitate ridicată pe apă, iar sportivii de performanță deprind echilibrul pe apă, înainte de viteză, în kaiace din ce în ce mai instabile, adică mai subțiri și mai lungi. Kaiacul pentru olimpiadele sportive sunt un fel de “patină” pe apă și trebuie să aibă cel puțin 12 kg pentru probele naționale și olimpice.

Canoe

Pentru a deplasa canoea, sportivul împinge cu vâsla apa, care la rândul ei reactioneaza si impinge vâsla. Vâsla este tinut de sportivul aflat in canoe si determină in aceste conditii deplasarea sportivului cu ambarcatiunea.

Canotaj

La canotaj, sportivul stă într-o barcă numită schif sau gig, așezat pe un scaun mobil, folosește rame sau vâsle și, spre deosebire de kaiac sau canoe, canotorii înaintează cu spatele.

Diferențele dintre kaiac și canoe constă în designul bărcii și metoda de navigare.

  • În timp ce kaiacul are un scaun fix și sportivul se așează în interior (carlingă), folosind o padelă pentru a împinge apa în direcția dorită, adică o vâslă cu două pale la capete, canoea este o barcă deschisă în care sportivul stă într-un genunchi, utilizând o pagaie, adică o vâslă cu o singură pală, pentru a menține echilibrul și a propulsa barca.
  • Cu padela sportivul/kaiacistul atinge apa în ambele laturi ale bărcii, în timp ce canoeistul folosește pagaia pe o singură latură a bărcii, ceea ce face ca acești sportivi să fie canoeiști de stânga sau canoeiști de dreapta, în funcție de abilitățile fizice care îi avantajează.
  • O altă diferență semnificativă constă în cârma bărcii pe care o regăsim doar la kaiac, ghidată cu picioarele sportivului pentru a stabili direcția de înaintare a bărcii. Canoeistul reglează această direcție doar din pagaie și din greutatea corpului. Pe scurt, la canoe nu vom regăsi scaunul și cârma.

Toate cele trei sporturi, dar mai ales kaiacul, oferă ocazia de a explora și a descoperi frumusețea naturii într-un mod unic. Indiferent că te afli pe un râu, un lac sau chiar pe mare sau ocean, kaiacul te aduce în mijlocul peisajului și îți oferă o perspectivă unică asupra mediului înconjurător. Te poți bucura de linia de coastă pitorească, de păsările și animalele sălbatice sau poți explora zone greu accesibile pe uscat. Este o modalitate minunată de a te conecta cu natura și de a-ți testa spiritul aventurier.

În plus, toate aceste trei sporturi de apă pot fi individuale sau de echipă, oferind posibilitatea de a te antrena și a concura alături de alți pasionați, fie în scopuri turistice, fie sportive. 

Există competiții sportive la diferite niveluri, de la amator la profesionist, incluzând curse pe distanțe variate: 200 m, 500m, 1000m, 2000m, 5km, 7km, 14 km, 20 km, probe de slalom și chiar de ștafetă.

La kaiac se folosesc următoarele abrevieri: K1, K2 si K4 – proba regală a kaiacului, în funcție de numărul de sportivi din barcă.

Clasamentele sportive în kaiac pot fluctua de la an la an sau chiar de la o competiție la alta. Însă, la momentul actual, câțiva dintre cei mai proeminenți kaiaciști la nivel mondial sunt:
Fete:

  1. **Lisa Carrington** din Noua Zeelandă este în mod curent considerată una dintre cele mai bune kaiaciste din lume. Ea este deținătoarea recordului la 200m sprint, iar la Jocurile Olimpice de vară din 2020, a câștigat trei medalii de aur.
  2. **Emma Aastrand Jorgensen** din Danemarca este o altă concurentă de top. A cucerit mai multe medalii la Campionatul Mondial de Seniori Canoe Sprint, inclusiv aur în 2017 și 2018.

Băieți:

  1. **Mark de Jonge** din Canada este unul dintre cei mai buni kaiaciști din lume. Deși nu a fost în top în ultimii ani, este totuși deținătorul recordului mondial pentru 200m kaiac simplu (K1) stabilit în 2014.
  2. **Max Hoff** din Germania este un alt kaiacist de top, cu multiple medalii de aur la nivel de Campionate Mondiale și Europene.
  3. **Fernando Pimenta** din Portugalia este de asemenea un kaiacist de înaltă performanță, cu multiple medalii la Campionatele Mondiale și Europene.

Acestea sunt doar câteva exemple și există multe alte talente impresionante în lumea kaiac-ului. Ca în toate sporturile, clasamentele pot fluctua și apar în mod constant noi talente remarcabile.

La canoe se folosesc următoarele abrevieri: C1 C2 și C4, în funcție de numărul de sportivi. Ivan Patzaichin este cel mai mare canoist din istoria României, iar Cătălin Chirilă este în prezent campion mondial la canoe C1.

Bărcile de canotaj variază în funcție de numărul de sportivi, în egală măsură, și de probele olimpice asociate, precum și distanțele înscrise în competițiile oficiale. Probele de canotaj se desfașoară pe lacuri și canale special amenajate, mai rar pe cursuri de apă. Pistele sunt balizate (marcate) de la punctul de plecare până la punctul de sosire, într-un număr anumit de culoare (late de 12,5-15 m, spre deosebire de kaiac și canoe unde lățimea pistei este de 9 m). Ambarcațiunile de canotaj, schifurile, sunt conduse cu vâsle sau cu rame. Diferența dintre acestea este ca vâslele sunt fixate simetric de o parte si de alta a ambarcațiunii, sportivii ținând cu fiecare mână câte o vâslă pe care le manevrează simultan, pentru înaintare, iar ramele sunt fixate asimetric pe furcheți de o parte și de alta a ambarcațiunii, fiecare sportiv ținând câte o ramă cu ambele mâini, manevrarea făcându-se în același timp și ritm de către toți membrii echipajului.

Există 8 probe de canotaj, 6 dintre care fac parte din calendarul jocurilor olimpice de vară. La probele de canotaj echipele pot fi formate de la un singur sportiv până la nivelul de 8+1.  
La canotajul simplu sportivul folosește 2 vâsle. La dublu rame cei 2 canotori folosesc câte o singura ramă. La dublu vâsle, cei 2 canotori folosesc câte două vâsle.

Așadar, schiful cu dublu rame este condus de către 2 canotori cu câte o singura ramă. Similar la schiful cu 4 sau cu 8 sportivi care au și câte un cârmaci. Probele fără cârmaci sunt abreviate astfel: 2- sau 4-, iar cele cu cârmaci: 2+, 4+ și  8+1. Nu uitați că am specificat la canotaj că sportivii înaintează cu spatele și de aici apare nevoia de cârmaci la echipaje. Distanța standard în probele olimpice de canotaj este de 2000 de m.

Simona Radiș și Ancuța Bodnar sunt campioane olimpice și mondiale la canotajul dublu, iar Elisabeta Lipă este cea mai canotoare a secolului 20 din lume.

Este important de menționat că distanțele și specificațiile pot varia în funcție de competițiile locale, naționale, internaționale sau non-oficiale. Aceste informații reflectă specificațiile probei standard recunoscute de Federația Internațională de Kaiac-Canoe (ICF) sau de Federația Internațională de Canotaj (FISA) pentru competițiile mondiale și olimpice.

În concluzie, pentru începători, kaiacul este o activitate sportivă emoționantă și atrăgătoare, care te îndeamnă să te îmbunătățești atât fizic, cât și mental. Explorează natura într-un mod unic, îți îmbunătățește abilitățile de navigare și te conectează cu o comunitate entuziastă. Indiferent dacă îl practici pentru recreere sau ca sport de plăcere sau de performanță, kaiacul oferă o experiență gratifiantă și memorabilă. Iar cei care prind gustul, sunt chemați în cluburile școlare, cluburile private, de amatori sau de profesioniști pentru a excela și a concura la nivel național sau internațional. 

Informații suplimentare găsiți pentru kaiac-canoe la federația de profil: https://kaiac.ro/wpn/, iar pentru canotaj aici: http://www.frcanotaj.ro